en.

 

Dincolo de Lovemarks

           Trăim într-o lume tot mai desacralizată, în care sentimentul alienării şi efectele pierderii sensurilor spirituale fundamentale se fac simţite pe tot mai multe planuri. Suntem prizonierii lui „a avea” şi „a şti”. Această desacralizare a pornit odată cu ştiinţa de tip newtoniano-cartezian şi a fost grăbită de industrializarea rapidă şi masivă. În creştinismul medieval european se făcea o distincţie clară între patru nivele existenţiale fundamentale: trup, minte, suflet, spirit. Cu timpul, această distincţie s-a redus la trei instanţe: trup, minte şi suflet, iar apoi, mai apropiat de noi şi după modelul cartezian, existenţa umană s-a limitat doar la corpul material şi intelect. Tot mai multa informaţie la care avem acces din ce în ce mai rapid şi mai facil, tehnologizarea celor mai simple acte şi activităţi umane, progresele medicale – toate acestea ne fac să ne depărtăm şi mai mult de sacralitatea vechilor societăţi, care oferea individului uman un echilibru existenţial fundamental.

            Nevoia de sacru a omului şi încercarea sa de a umple golul spiritual a căpătat accente din ce în ce mai acute, iar acţiunile în acest sens se regăsesc la toate nivelurile psihosocialului. Dorinţa umană de „a fi” se manifestă din ce în ce mai mult în plan economic, iar schimburile comerciale şi consumul de produse şi servicii au devenit vectori prin care nevoia de spiritualitate a individului se cere a fi satisfăcută.

            Kevin Roberts a introdus termenul de Lovemarks – Branduri de Suflet. Considerat un produs al respectului si dragostei, acesta este un brand superevoluat care interactioneaza profund la nivel emotional cu consumatorul. Elementele cheie ale unui Lovemark sunt misterul, senzualitatea si intimitatea, iar, în viziunea lui Roberts, Un Brand de Suflet reprezinta o relatie şi nu doar o tranzacţie comerciala. Nu cumperi un Lovemark, ci îl trăieşti cu pasiune. Altfel spus, Brandurile de Suflet sunt cele care inspiră loialitatea dincolo de raţiune.

În fapt, această loialitate este mai mult decât un semn al legăturii dintre consumator şi produs. Practic, conceptul de Lovemarks, nu reprezintă decât efectul vizibil al unui fenomen cu mult mai profund. Loialitatea consumatorului faţă de brand şi fenomenele emoţionale profunde şi complexe care însoţesc această relaţie, nu pot fi explicate doar prin caracteristicile intrinseci ale produsului cumpărat sau prin efectele de succes ale campaniilor de branding şi promovare. Simplul fapt că ai achiziţionat un produs – chiar şi catalogat drept brand - şi că îl foloseşti, nu este în măsură să explice reacţiile emoţionale şi cognitive extrem de complexe pe care le manifestă cei care doar “au” un produs-brand. Respectul şi loialitatea faţă de respectivul brand nu sunt decât manifestările sentimentului de apartenenţă la ceva transpersonal şi dincolo de o simplă relaţie de suflet cu un obiect exterior. Nu doar că “AM” produsul, ci “SUNT” parte din brandul respectiv. De multe ori, avem conştiinţa faptului că, fără noi, respectivul brand nu ar exista. Dacă încetăm să mai facem parte din “spiritul” acelui brand, el va dispare. Noi îi dăm naştere şi îl susţinem. Prin acest fapt participăm la un “ceva” supraordonat nouă şi intangibil direct, şi asta nu doar pentru că ne place şi căutăm misterul în sine, aşa cum susţine Roberts. Misterul care însoţeşte tot acest fenomen de creare şi fiinţare a brandului, nu există dintr-o dorinţă “perversă” a consumatorului, ci dintr-o nevoie acută şi – aproape de nesatisfăcut astăzi – de participare la transpersonal. Prin identificarea cu Brandul transpersonal şi prin conştiinţa capacităţii individului de a-l fiinţa, acesta devine mai mult decât un Brand de Suflet. Alături de ceilalţi suntem “Dumnezeul” brandului. Noi îl creăm şi prin noi există, iar identificarea individului cu existenţa unui brand, vine în întâmpinarea nevoii nesatisfăcute de spiritualitate.

În acest mod putem explica şi unul din fenomenele care, până acum, nu aveau în niciun fel sens. Lăsând la o parte sentimentele pozitive de loialitate, apartenenţă şi dragoste pe care cineva le are faţă de un brand, au fost observate numeroase cazuri în care cei care se declarau ca fiind fani ai unei mărci comerciale, dezvoltau o serie de sentimente de ură şi agresivitate faţă de respectiva marcă, într-un moment sau altul al relaţiei. Manifestarea unor asemenea trăiri afective ar fi necesitat o renunţare la brand şi, mai mult chiar, o încetare a folosirii respectivului produs. Departe însă de a recurge la astfel de acţiuni, ei au continuat să se declare fani ai brandului şi, în ciuda tuturor argumentelor raţionale pe care le aduc chiar ei, au continuat să folosească produsul. O astfel de conduită nu poate fi pusă doar pe seama respectului şi dragostei faţă de marca respectivă. Nu iubeşti un brand care te dezamăgeşte doar pentru că este catalogat drept brand şi nu respecţi un produs care nu te satisface. Dar poţi continua să fii alături de el tocmai pentru că i-ai dat viaţă şi EŞTI parte din existenţa sa. Poţi renunţa cu uşurinţă la ceva din afara ta care nu-ţi aparţine, dar este foarte greu, uneori imposibil, să renunţi la o parte din tine şi la ceva care îţi asigură satisfacerea nevoii de transcendere.

Putem vorbi de brand transpersonal nu doar în cazul mărcilor de produse şi servicii, ci şi în cazul brandurilor corporative. În acest caz, spiritul şi caracterul de transpersonalitate al acestora sunt date de angajaţii şi managementul respectivei companii. Nu doar că faci parte din firma respectivă, ci ştii şi simţi că ea există prin tine, şi, mai mult chiar, tu eşti cel care dă naştere şi participă la existenţa brandului corporativ. Tu eşti brandul respectiv, dincolo de a fi un simplu angajat. Cultura organizaţională este o astfel de manifestare a brandului transpersonal, ea fiind de multe ori, mai capabilă de a ţine alături angajaţii unei companii decât beneficiile materiale sau financiare oferite de firmă. Sunt numeroase cazurile în care companii aflate în dificultate financiară au continuat să-şi desfăşoare activitatea şi să-şi păstreze angajaţii – uneori fără ca aceştia să fie plătiţi pentru munca lor. O astfel de situaţie de loialitate şi dragoste faţă de companie, nu poate fi explicată doar prin existenţa respectului angajatului faţă de management sau faţă de firmă, ci doar prin satisfacerea unei nevoi mai puternice, dincolo de nevoile umane primare - nevoia de spiritualitate şi transcendere a individului “uniformizat” pe toate planurile - care şi-a investit puterea şi dorinţa sa de spiritualitate în existenţa brandului companiei respective.

 Lucian Traşă

© 2006 strategid