 |
Despre o nouă ordine a marketingului
Razboiul
De o parte se afla specialistii in
marketing. De cealalta parte, publicul si consumatorii. La mijloc, asa cum
ne-am obisnuit cu totii, produsele si serviciile – marci si branduri. Si fie
ca sunt expediate de-a valma, fie ca sunt ordonate si frumos ambalate, ele
au o singura menire: sa fie consumate. Evident ca lucrurile se intampla asa
nu doar de dragul consumatorului caci, pe masura ce unii arunca in ceilalti
cu produse, acestia din urma arunca in primii cu bani. Cu cat mai multi bani,
cu atat mai bine. Acest fel de razboi – in fapt, marketingul de pana acum –
era destul de clar, simplu si, mai ales, eficient. Spun „era”, pentru ca de
ceva vreme se pare ca publicul si consumatorii nu mai vor sa participe la
razboi. Evident ca s-a apelat la specialistii in cercetare de piata, la
publicitari, la consultantii de brand. Toti au incercat sa duca razboiul mai
departe si sa caute solutii la iminenta criza. Dar nici stiinta si nici
creativitatea de pana acum nu mai pot face consumatorii sa accepte razboiul
inegal: acestia refuza cu obstinatie sa mai accepte produsele si serviciile
special create pentru ei si, chiar mai mult, incep sa aiba pretentii la
geneza lor ca branduri. Degeaba li s-a explicat ca, desi se fac studii si
cercetari pentru a fi create dupa nevoile si gusturile lor (mai mult chiar -
culmea segmentarii, ca sa zic asa - dupa stilurile lor de viata), importanta
cea mare o au specialistii care promoveaza produsele si care le aduc in
atentia lor: publicitatea, li s-a spus, da nastere brandurilor si le mentine
in viata. N-au acceptat explicatiile. Au inceput sa treaca linia frontului
si se indreapta, incet dar sigur, catre tabara specialistilor in marketing.
Iar unii dintre acestia – constient sau nu – le ies in intampinare. Un lucru
pare sa fie, insa, din ce in ce mai clar pentru toata lumea: consumatorii
vor pace.
Semnele pacii
Democratizarea Internetului si
fenomenul Web 2.0
Flickr, digg, Wikipedia, del.icio.us,
YouTube, blog, podcast, RSS ! Daca nu intelegeti niciunul din termenii de
mai sus si lucrati ca specialist in marketing ar fi timpul sa faceti ceva
pentru viitorul dumneavoastra si al companiei. Acesti termeni denumesc
cateva din manifestarile noii existente online. Internetul – asa cum era
inteles in secolul trecut (sac) – este pe cale sa dispara. Vazut ca scop in
sine de cei care l-au creat si de primii sai utilizatori, web-ul e gata
sa-si modifice chiar ratiunea de a fi: din scop devine mijloc. Devine o
platforma universala de comunicare si de manifestare a spiritului uman. Nu
mai este vorba doar de accesul rapid si facil la informatie, ci de
contributia tuturor la universul informational. Spre exemplu, nu doar ca iti
dai cu parerea despre un fapt sau altul, dar poti face jurnalism de calitate
fara sa fii angajatul BBC. Si, mai mult, esti luat in seama si considerat o
sursa de informatie pertinenta. Statutul de jurnalist nu-ti mai este
conferit, ci dobandit prin actiunile tale absolut particulare. Opiniile si
crezurile tale pot avea rasunet in multe constiinte, ceilalti regasindu-se
in ele. Apoi, Wikipedia – greu de crezut acum cativa ani – a devenit dintr-un
proiect utopic una dintre cele mai accesate si utilizate surse de informatie
publica. Noul web devine o constructie universala si democratica. Individul
uman nu mai accepta doar o utilizare pasiva a acestui mediu, ci contribuie
activ la crearea si dezvoltarea sa; constiinta si responsabilitatea
capacitatii de exprimare si influentare fara precedent pe care o are acum si,
mai ales, sentimentul individului ca participa la o entitate informationala
supraordonata si complexa, reprezinta in fapt puterea realitatii web 2.0.
Investor Relations si Distributed Public
Relations - noile tendinte in PR
In ultimii ani s-a subliniat tot mai
accentuat importanta transparentei financiare a companiilor publice sau a
celor listate la bursa. Investitorii si analistii pietelor de capital au
facut apel repetat la companii spre a furniza informatii din timp si mult
mai transparente pentru preintampinarea colapsurilor sau a crizelor
corporatiste. Multi au subliniat ca nu e vorba de neincredere in consiliile
de administratie sau in management, ci de o nevoie mai subtila a
actionarilor. Spre exemplu, daca un actionar mic al unei companii foarte
mari (la care exista mii de alti actionari), nu poate lua decizii care sa
fie traduse in actiuni directe concrete si rapide, atunci macar sa fie
informat despre toate acestea si sa poata avea astfel - indirect - controlul
investitiilor sale financiare. A devenit imperios necesara existenta unei
activitati specifice de Investor Relations pentru marile companii publice cu
scopul declarat de a facilita comunicarea dintre ele si investitorii lor.
Aceasta activitate a fost definita ca un set de actiuni si proceduri legate
de modalitatile prin care o companie dezvaluie informatii privind
respectarea normelor legale si politica propriilor investitii. Altfel spus,
eu, actionarul, nu contest competenta specialistilor si a managementului,
dar vreau sa controlez cat mai bine politica companiilor in care am investit.
In ultima vreme, majoritatea companiilor listate la bursa din Europa
Occidentala si SUA dispun de un departament sau o companie specializata in
Investor Relations si care gestioneaza comunicarea cu investitorii actuali
sau potentiali. Democratizarea informatiei – altadata considerata secret de
serviciu – devine astfel un nou semn al dorintei publicului de a contribui
la ceea ce, de fapt, ii apartine. Foarte de curand a inceput sa se vorbeasca
despre Distributed Public Relations. Cea mai noua “moda” in PR reprezinta
tendinta prin care sarcinile si responsabilitatile de public relations se
“disperseaza” la nivelul tuturor membrilor organizatiei in functie de
competentele si activitatile individuale. Si – deloc intamplator – aceasta
tendinta se refera cu preponderenta la actiunile desfasurate online.
Evident, o astfel de practica nu se poate face fara acordul si dorinta
membrilor de a participa la o activitate care, pana una-alta, este perceputa
ca fiind rezervata doar specialistilor.
Brandul Transpersonal
Loialitatea consumatorului fata de brand si
fenomenele emotionale profunde si complexe care insotesc aceasta relatie, nu
mai pot fi explicate doar prin caracteristicile intrinseci ale produsului
cumparat sau prin efectele de succes ale campaniilor de branding si
promovare. Simplul fapt ca ai achizitionat un produs – chiar si catalogat
drept brand - si ca il folosesti, nu este in masura sa explice reactiile
emotionale si cognitive extrem de complexe pe care le manifesta cei care
doar “au” un produs-brand. Respectul si loialitatea fata de respectivul
brand nu sunt decat manifestarile sentimentului de apartenenta la ceva
transpersonal si dincolo de o simpla relatie de suflet cu un obiect
exterior. Nu doar ca “AM” produsul, ci “SUNT” parte din brandul respectiv.
De multe ori, avem constiinta faptului ca, fara noi, respectivul brand nu ar
exista. Daca incetam sa mai facem parte din “spiritul” acelui brand, el va
dispare. Noi ii dam nastere si il sustinem. Intuind “puterea” pe care o are
consumatorul asupra unei marci, unii specialisti din marketing au apelat la
o serie de formule noi de publicitate interactiva, prin care publicul isi
poate manifesta sentimentul de apartenenta la respectiva marca si prin care
i se “hraneste” nevoia de participare la dezvoltarea sa.
Criza publicitatii traditionale si
noile vedete ale promovarii: Relationship, Direct, Permission Marketing
Nu e foarte rapida, dar suficient de
vizibila astfel incat multi dintre cei care lucreaza in domeniu sa inceapa
sa simta criza publicitatii traditionale. Au mai fost astfel de crize peste
care s-a trecut cu bine, iar optimistii cred ca nu este decat ceva trecator
pentru ca, spun ei, economia, consumatorii, societatea nu vor putea exista
fara publicitate. Intr-un astfel de punct de vedere se accentueaza, de
obicei, functia educativa a publicitatii (in treacat fie spus, aceasta
functie a fost intotdeauna in planul secund, dupa persuasiunea si
conditionarea cognitiv-comportamentala a consumatorului). Semnele crizei au
debutat in Occident cu scaderea drastica a veniturilor din publicitatea
derulata pe TV si in mass-media scrisa. La aceasta s-a adaugat eficienta si
profesionalismul celor care foloseau metode mai putin agresive de promovare.
Companiile care ofereau servicii bazate pe relationship, direct sau
permission marketing si care erau construite pe viziuni si competente noi au
inceput sa inghita feliute mici din bugetele de promovare. Nu au fost – si
inca nu sunt – vazute ca o alternativa viabila si eficienta la publicitatea
traditionala. Inca nici nu sunt, dar tendinta e destul de clara. Apropierea
de consumator, public si client, caracterul mai putin invaziv, sentimentul
de control al receptarii mesajului – sunt avantaje serioase ale noilor forme
de promovare. Dar probabil, cel mai important, este senzatia de legatura
directa pe care o ai cu produsul sau serviciul care face obiectul unei
campanii de acest fel si sentimentul valorizarii importantei pe care o ai tu
la crearea si dezvoltarea respectivei marci.
Un fel de concluzie
Toate semnele de mai sus au mai fost
aratate cu degetul si numite drept chestiuni revolutionare care vor schimba,
la un moment dat, existenta si felul de a fi al economiilor si societatii
actuale. Probabil ca, asa cum sunt astazi, nu vor putea face acest lucru,
insa tendinta este clara: publicul nu mai vrea sa fie doar un receptor pasiv.
Vrea mai mult decat sondaje de opinie, spoturi TV si printuri. Vrea sa fie
mai aproape de produsele si serviciile pe care le consuma, sa participe la
crearea si dezvoltarea brandurilor care fac parte din viata sa si – foarte
important – sa aiba constiinta si sentimentul acestei participari. Vrea sa
fie considerat ca un element activ al vietii brandului si sa aiba perceptia
entitatii transpersonale la crearea careia contribuie. Iar specialistii in
marketing – pentru a ramane si a fi vazuti ca atare – vor trebui sa-si
schimbe arsenalul, metodele si atitudinea.
Lucian
Traşă |
 |
 |